Jurnal de weekend si calatorii: Triada MTB 2015. AVRIG MOUNTAIN BIKE RACE

Îmi plac concursurile de MTB pentru tot ce oferă: fluturii din stomac de la start, concentrația maximă de pe tot traseul ce te face să te deconectezi total, liniștea interioară la trecerea liniei de finiș și multe alte trăiri și experiențe noi ce se fac cunoscute la fiecare concurs - surprize de gen: curbă periculoasă, pantă, gropi, rădăcini de copaci, noroi, mult noroi, pietriș .... oameni frumoși :)

Pasiunea pentru munte o am mai de demult și nu are prea multe explicații logice, merg pe munte pentru că așa îmi văd a fi o vacanță reușită, mai degrabă explicația o vei găsi mergând pe munte ... Pasiunea pentru pedalat a venit mai târziu, întâmplător, la o invitație pentru o tură când, încă, nu aveam bicicletă. În ultimii 2 ani am învățat atât de multe despre pedalat și nu îmi imaginam vreodată să ajung cu bicicleta pe munte, eram prea departe de acest gând, dar a prins viață din moment ce am început să ies la cât mai multe ture, să cunosc oameni care au avut asemenea experiențe și încet, încet să mă alătur lor, să mergem împreună :)

Cu toate că în Republica Moldova nu avem munți, relieful e destul de solicitant pe unele trasee, și mai mult, bicicliștii de la noi sunt în continuă căutare de trasee cât mai interesante și frumoase și dificile(pentru că asta înseamnă frumos) și simt nevoia să se împartă și cu ceilalți ceea ce e frumos la pătrat :) Aplicația ridewithgps.com a devenit tot mai populară și astfel cunosc o mulțime de ture în afara orașului(Chișinău) la care merg oricât de des o pot face.
Anul acesta, cînd mă simt mai sigură pe bicicletă mi-am propus să particip la un maraton într-o regiune muntoasă, inspirată fiind înca de anul trecut de cei care au participat la Triada MTB, fără prea multe gânduri m-am înscris la cele 3 etape chiar dacă încă nu știam cum voi ajunge, unde voi sta și cum mă voi reîntoarce acasă - stau în Chișinău la aprox. 550km distanță de Sibiu, în apropierea căruia vor avea loc cele 3 etape a concursului Triada MTB 2015. Primul gînd a fost să merg cu autocarul, însă după primul maraton de la noi, DAAC Velo Race ne-am regăsit 4 care ne-am propus să mergem împreună, cineva fiind cu mașina - ce bine :)

Prima etapa, Avrig Mountain Bike Race, a avut loc ieri, 31/05/2015. Aveam următorul plan: sâmbătă dis-de-dimineață pornim din Chișinău urmând să ajungem în Avrig după prânz(am ajuns pe la 15:00), ridicăm pachetele de start, ne cazăm și urmărim XCE(Cross Country Eliminator) organizat. Duminică, în ziua de concurs - participăm. Luni - revenim acasă. Așa cum ne plac deciziile spontane și un plan nu e unul bătut în cuie - am hotărât să stăm puțin după premiere și să ne întoarcem acasă, duminică, imediat după concurs.

Cum am ajuns am simțit aerul de munte, pe vîrfuri încă mai poate fi văzută zăpada, iar iarba și copacii sunt de un verde impecabil - ochii fug dintr-o parte în altă fără a obosi să se bucure de frumos. Imediat am mers să preluăm pachetele de start. Race Office e amplasat la Reşedința de vară Brukenthal din Avrig unde am fost seduși de farmecul grădinilor baroce din secolul al XVII-lea. Și cel mai așteptat moment, de toți, pentru azi, a fost să vedem tricourile special create de către organizatori pentru concurs, cu design unic “Release the beast inside you”!

Tot sâmbătă s-a organizat un XCE, care am ținut neapărat să-l văd, unde bineînțeles am fost surprinsă de dificultatea porțiunilor tehnice și de abilitatea participanților de a le trece cu atât de mult curaj! Spectaculos!!!

Duminică, în ziua de concurs, am luat micul dejun - fulgi de ovăz, grapefruit și câteva semințe de migdale, ne-am pregătit tot în rucsac și am mers către locul de start pe la 10:00. A urmat o ușoară încălzire înainte de alinierea la linia de start(10:45). Tot orașul era curpins de cicliști și toți erau în faza de încălzire, aveam fluturi in stomac, zîmbet pînă la urechi și am pedalat alături de sute de iubitori ai sportului pe 2 roți echipați la patru ace, toți arătau impecabil, m-am simțit atît de micăăă :)

...5,4,3,2,1 Start! Coloana s-a deplasat atît de organizat cînd am luat startul tehnic asta dându-mi și mai multă înceredere să înaintez, de obicei ramân mai la coadă de frică să nu frîneze cineva brusc în față, în scurt timp am ieșit din oraș, înălțându-se în față prima pantă, tot ce controlez în acest moment e cadența, mă uit pe ecran și monitorizez sa nu scad sub 90, urcarea permite să mai urmăresc ce fac ceilalți, să mă uit la peisaj, panoramă, și la cît de mult au înaintat cei de frunte, elita, coloana s-a întins pe 1-2 kilometri la doar 10 minute după start, iar la început traseul a fost astfel planificat că vedeam de jos în sus un semicerc de urcare pe toți cei care se deplasau în față, și accelerînd foarte rapid către vîrf, aceeși senzație am avut-o urmarind concursuri de MTB internaționale filmate din elicopter - și îmi tot ziceam în curînd ajung sus și va urma prima coborîre ...am ajuns, am început coborîrea, nu cunosc traseul și din prea multă viteză, văzînd un obstacol în față, am frînat lent, totuși n-am putut evita o cazătura, genunchi sîngerînd, pantaloni rupți, dar tot ce simțeam că trebuie să fac e să merg mai departe, să nu mă gandesc la căzătură și să abordez coborîrile cu o viteza mai mică - asta după ce m-am asigurat că bicicleta e bine și eu pot continua. A urmat alte urcari solicitante, apoi am ieșit dintre copaci și lateral de-a lungul traseului s-a deschis o panorama așa frumoasă, pe creastă pe alocuri mai era zăpadă, m-am uitat vreo 2 secunde dar suficient ca să am senzația ca am stat minute bune acolo - foartă ciudată senzație! Apoi a urmat cea mai grea coborîre și tunelul, care l-am parcurs pe jos, sunt conștientă de pregătirea mea și știu că încă nu sunt gata să le trec pedalând. După a urmat altă urcare, și încă o urcare și apoi ultima coborâre, un plat de vreo 8-9km și linia de finiș! Totul s-a terminat mai repede decît mi-am imaginat, iar la plecare, priveam bucuroasă pe geamul mașinii o bucată bună de traseu care l-am parcurs, de jos în sus, și ziceam că mai vreau încă o dată, s-a terminat prea repede :)

Un aspect foarte impresionat a fost organizarea! Au fost foarte mulți voluntari prezenți în punctele cheie ale traseul care te atenționau că urmează o porțiune tehnică periculoasă, care te direcționau pe traseu chiar dacă acesta a fost marcat foarte bine - sunt foarte mulțumită de tot ce s-a întamplat de la start până la finiș și abia aștept să revin la următoare etapa din Păltiniș!

Mulțumiri pentru sfaturi, transport în siguranța și bună dispoziție lui Petru, Sergey si Alex! :)