Jurnal de weekend si calatorii: Marathon City Gate V6. Primul concurs de MTB!

Ieșirile cu bicicleta au devenit un obicei și cel puțin de 2 ori pe lună merg în ture mai lungi, fie în grup, fie și singură când am nevoie de izolare și liniște. Mi-am luat bicicleta în aprilie 2011, deci o am de 2 ani în care am reușit să fac și puțin peste 200km/zi când am parcurs traseul Chișinău-Odessa, am reușit să merg și în ture de mai multe zile prin Moldova(3 zile cu un total de puțin peste 240km) și recent în Crimeea(5 zile cu un total de 431km) ceea ce a determinat ca lumea să mă încurajeze să particip la un concurs de MTB, iată unul dintre mesaje: "sper sa te vedem la startul marathonului de 6 ore inscrisa in o echipa mixt!".
Raspund mai tot timpul noilor provocări care mi se par interesante, așa că din acea zi eram în căutare de partener cu care urma să facem echipă, asta fiind regula maratonului - se participa în echipă, categorie solo pentru fete nu a fost. Am postat un anunț pe Facebook, iar o zi mai târziu mi-a scris Serghei cu ideea de a face echipă cu Cornel. Сергей Ключников este un ciclist demn de toată admirația, participă la nenumărate competiții de MTB din țară cât și de peste hotare, unde neapărat va reveni cu un loc de frunte, asta pentru că ciclismul îi este un stil de viața, iar antrenamentele sunt la ordinea zilei și eu mă simt norocoasă să cunosc oameni atât de ambițioși.

Miercuri, cu 3 zile înainte de concurs, am mers cu Cornel să parcurgem traseul pentru prima dată. Am fost foarte încântată de frumusețea traseului și ideea de a participa a început să-mi placă și mai mult. Traseul, un cerc cu o distantă de 8,9km are 2 pante mai solicitante și e 99,9% off-road. Vremea nu a fost tocmai una încântătoare, pe la mijlocul traseului a început să plouă și mai târziu am și alunecat de câteva ori pe iarba umedă - asta fiind cea mai mare frică - numai să nu avem parte de ploaie duminică în ziua de concurs.

Duminică, ziua de concurs, am luat micul dejun, rucsacul și tot bagajul de informații acumulate în ultimele zile(am citit enorm de multe sfaturi, ghiduri și jurnale despe ciclism, asta pentru că o ieșire cu bicicleta înseamnă în primul rând plăcere, confort și o destinație frumoasă pe când un concurs cere întrecerea acestei linii de confort, multă concentrare și atenție, iar destinația e linia de finiș:))) De acasă până la punctul de start a trebuit să parcurg aprox. 20km și am încercat să nu forțez prea mult nota, dar cum de obicei îmi place să trec prima la un semafor în fața mașinilor acest moment a picat și am mers ca de obicei și cum am consumat din energie am luat un baton energizant imediat cum am ajuns :)) Ne-am înscris și în scurt timp urma să fie dat startul, Cornel va pleca primul și va face 2 cercuri, când le va termina eu voi lua ștafeta pentru 1 cerc și apoi Cornel va relua cu 2 cercuri - iată așa un flux care va dura 6 ore. Am fost copleșită de emoții și încercam să le depășesc cu gânduri pozitive. Entuziasmul și atmosfera caldă și prietenoasă creată de organizatori și susținută de participanți a contribuit semnificativ să nu-mi mai fac atâtea griji, în plus vremea a fost atât de frumoasă, un cer senin și un soare strălucitor - mai tarziu a devenit sufocant și ne-am cam topit de căldurăăă!
Momentul decisiv, îl văd pe Cornel apropiindu-se de linia de finiș la al 2-lea cerc, mă pregătesc să i-au ștafeta iar dealul care l-am urcat imediat cum am dat startul nu l-am mai simțit, asta pentru că emoțiile au fost îndreptate spre a merge cât mai repede. De câteva ori am avut impresia că am greșit traseul și că am luat-o pe o potecă greșită, dar de fiecare dată în momentul imediat urmator am văzut marcaje în față și a fost bine. Pe traseu sunt 2 puncte cheie care nu le pot trece si trebuie să cobor de pe bicicletă ca să le traversez și am zis că mai bine fac așa decât să risc să cad, este vorba de izvoare de apă care sunt perpendiculare pe traseu. Este uimitor cum treci prin locurile bine memorate pe traseu și iți apar în memorie imagini ale porțiunii de traseu care urmează să le vezi în momentul imediat următor, iar liniștea și mulțumirea interioară că le-ai reținut sunt de neprețuit și ajută mult la parcurgerea mai rapidă a acestora. În plus, e foarte bine să știi cum să monitorizezi viteza și cum să schimbi vitezele în așa fel ca să ai un randament maxim pe traseu, încă nu am bine pusă la punct această deprindere. Pe traseu sunt 3 checkpoint-uri, am avut grijă să mă asigur că am fost înscrisă, iar pe ultima sută de metri până la finiș am lăsat bicicleta și am predat ștafeta lui Cornel, m-am uitat la ceas și așteptam să treacă timpul ca să preiau din nou ștafeta pentru următorul cerc, iar în tot acest timp de așteptare îmi imaginam cam ce porțiune de traseu parcurge Cornel, tot uitându-mă la ceas. Primul cerc a fost mai lung decât celelalte, am avut imresia că nu se mai termină, deși a fost ca și distanță același, la nivel psihologic a fost mai lung, după ce am trecut această barieră, următoarele au fost mai ușurele :))) În toate aceste 6 ore, am reușit să facem 11 cercuri, Cornel 8 și eu 3 cu schema: 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel). În categoria mixt am fost 5 echipe, noi am luat locul 3 și eu sunt foarte mulțumită.