Februarie 2013. Vacanța în Bansko mi-am planificat-o cu 6 luni în avans, rezervarea la hotel a fost făcută în octombrie pentru a economisi din cheltuieli și a profita de reduceri considerabile! Viza am luat-o la ambasada Bulgariei la Chișinău fără probleme și iată ne-am adunat, peste 15 la număr, nerăbdători de a ajunge pe pârtie! Cu o parte din cei cu care am mers ne-am cunoscut la ieșirea în Piatra Craiului din septembrie și în rest erau oameni absolut necunoscuți, dar care urmăream același scop :) Anul acesta pentru prima dată am încercat snowboarding-ul. A fost loc și de glume: ”Tania, ți-ai făcut asigurare medicală??” Din fericire, n-a fost cazul sa mă folosesc de aceasta :)))
Evident, fără careva cunoștințe și îndemânări pentru acest sport nu poți pur și simplu să-ți pui bocancii, placa și să te dai din vîrf...deși, nu sunt puțini astfel de aventurieri - eu am ales varianta, din punctul meu de vedere, mai sigură: lecțiile de snowboard. Am avut 2 zile a cîte 4 ore de curs cu antrenor personal și am reușit să mă inițiez în ale snowboarding-ului cît de puțin și să mă bucur de coborîri frumoase de pe Todorka, restul zilelor le-am petrecut unu la unu cu placa, ne-am înteles bine, zic eu :)
Făceam parte din tabăra ”snowboarderilor”, pe cînd majoritatea au ales să se dea pe schi, deci în toată aventura asta am fost pe cont propriu pe pîrtie, mie mi-a plăcut enorm și mai mult sunt de părere că atunci cînd sîntem față în față cu noi înșine reușim să simțim, să înțelegem, să percepem cu o altă intensitate - mai profundă! Așa sau altfel în prima jumătate a zilei aveam curs, iar în a doua încercam să practic ceea ce am învățat nou. În zilele următoare, dis-de-dimineață pînă seara făceam coborîri pe diferite trasee, iar seara ajungeam leșinată de oboseală, îmi planificam să vin pe jos de pe pîrtie pînă la hotel, să mai văd orașul, însă de fiecare dată am ales 4 roți și un scaun confortabil, abia după cîteva ore de somn și odihnă ieșeam în oraș. Noaptea, orașul e inundat de mii și sute de mii de luminițe, exact ca în periaoda de Crăciun - foarte frumos și impresionant!....
Să revin pe pîrtie...Nu s-a întîmplat de puține ori să mă regăsesc cum admiram cerul sau cercetam compoziția zăpezii că doar acesta era scopul căderilor nevinovate :))) În a 3-a zi mi-am luat inima în dinți și m-am urcat cu telescaunul pînă în cel mai înalt vîrf...Nu am frică de înălțimi, am mai fost pe munte, mă simțeam bine, cînd am urcat prima dată pe Todorka nu vedeam mai departe de 2 metri distanță, restul era ceață, tot ce îmi prezenta interes era snowboard-ul de lîngă mine, și totul s-a întîmplat atît de redepe. Treptat, cu cît eram mai sus, se făcea mai frig, vîntul era mai puternic - era ceva normal, nu și pentru vecinii mei pentru acea urcare :))) A fost vesel. Cînd am ajuns sus, am văzut un grup de snowboard-eri care se pregăteau de coborîre, m-am apropiat de acel loc, ca și cum destinat pentru snowboard-eri, era o porțiune de aprox. 10mp de loc drept după care urma o pantă, traseul și pîrtia. Acesta a fost ceea ce am văzut în primul moment, probabil pentru că eram curioasă care va fi pasul lor următor...ce urma să fac și eu....Abia acum m-am uitat în jur și am descoperit cît de frumos e în jur, zăpada de un alb imaculat care sclipea orbitor în acea zi, noroc de ochelari, dar nu m-am grăbit să-i pun pentru moment și m-am bucurat de peisaj, de munți, de cer, de vînt, de soare, de aerul rece și proaspăt, de explozia de nori giganți, și grei, și mulți încît nici nu am observat cînd au dispărut snowboard-erii! Am tras aer în piept, m-am așezat, mi-am pus placa în față, mi-am ajustat bocancii, hopa sus și fără ezitare am pornit în jos, am început să simt gustul vitezei(nu e ca pe pîrtia de training, e mult mai bineeee) și asta a fost absolut FENOMENAL, pînă nu am căzut, cînd nu am mai putut controla cursul din cauza vitezei, dar și aceste căderi erau pline de frumos - prima dată pe pîrtie! Aveam tot mai multe momente în care nu mă gîndeam la nimic și mă bucuram de coborîre, dar și momente în care mă gandeam ca să nu exagerez cu viteza, să nu mă întîlnesc accidental cu altcineva pe aceeși traiectorie, în special cînd vedeam cum cineva cade! De multe ori, pe la juma de pîrtie mă refugiam pe margine, stam jos și mai admiram cum zboară dintre copaci direct pe pîrtie alți snowboard-eri, astfel că într-o zi m-am afundat și eu printre copaci, eee la prima căzătură m-am afundat atît de mult în zăpadă încît am crezut că nu mai ies de acolo, îți imaginezi momentul, pînă mai sus de mijloc în zăpadă cu tot cu placă, în adîncul brazilor imenși, liniște absolută, nuștiu ce a fost, dar după un moment de liniște absolută în care am reușit să înteleg în ce m-am băgat - a mai cazut peste mine și zăpada acumulată pe crengile copacului sub care am aterizat și nu mai vedeam nimic, de parca se intîmplase prea puține pînă în acel moment :))
Aș mai sta să povestesc din întîmplările frumoase din Bansko, dar cu altă ocazie, cînd îmi termin obligațiunile de serviciu și nu numai...sper ca pozele să vă mai spună cîte ceva :)
Toate imaginile îmi aparțin, și mulțumesc celui care mi-a facut mie cele 3 poze!:) ©2013
Vremea, pe munte, se poate schimba în timp record. În a 4-a zi, pîrtia a fost cuprinsă de nori în timpul unei coborîri, iar în scurt timp vizibilitatea a fost foarte redusă!
0 comments:
Trimiteți un comentariu